Cu această ocazie,căpitanul de rangul 1 Igor Barklay comenta: „ OZN-uri oceanice apăreau oriunde se concentrau flotele noastre sau ale NATO.În apropiere de Bahamas,Bermude,Puerto Rico.Foarte adesea le-am văzut în zona cea mai adâncă a Oceanului Atlantic,în partea sudică a Triunghiului Bermudelor,ca şi în marea Caraibilor ”.Fostul comandant de submarin,contraamiralul Beketov declară că „în câteva rânduri instrumentele au indicat obiecte materiale deplasându-se cu o viteză incredibilă,de peste 400 km/h.Există o singură explicaţie:creaturile care le-au construit ne depăşesc de departe în evoluţie”.
Greu de prins
Dar astfel de întâlniri sunt relatate şi de documente de altă provenienţă.În februarie 1963,pe ţarmul nordic al Norvegiei,nu departe de graniţa sovietică,se desfăşura un exerciţiu al trupelor NATO.Radiolocatoarele au observat,la o înălţime de 10 kilometri,un obiect necunoscut.La scurt timp,obiectul,de formă sferică şi cu un diametru de circa 30-35 m,a fost zărit şi prin binocluri.Au decolat două avioane de vânătoare.Când acestea s-au apropiat la circa 20 km,obiectul misterios a început să coboare în mare viteză şi în zigzag.După numai câteva secunde,sonarele au semnalat apariţia unui obiect subacvatic exact în locul în care radarele pierduseră OZN-ul.Obiectul a continuat să se scufunde în zigzag,ca şi cum i-ar fi fost la fel de uşor să se deplaseze în aer sau sub apă.
 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu